Biserica Angliei se află într-o criză profundă după demisia arhiepiscopului Justin Welby, generată de scandalul abuzurilor sexuale. Acest moment critic subliniază nevoia urgentă de responsabilitate, transparență și reformă în conducerea instituției. Analiza recentă a gestionării acuzațiilor de abuz sexual evidențiază provocările cu care se confruntă Biserica în contextul pierderii de credibilitate și a scăderii numărului de credincioși.
Pe scurt:
- Demisia arhiepiscopului de Canterbury, Justin Welby, a stârnit controverse și întrebări despre viitorul Bisericii Angliei
- Revizuirea Makin a evidențiat gestionarea inadecvată a abuzurilor sexuale în cadrul bisericii
- Criticii cer reforme profunde și o mai mare transparență în conducerea Bisericii Angliei
- Biserica se confruntă cu o pierdere a congregației și provocări interne, punând în discuție relevanța sa socioculturală
Demisia arhiepiscopului de Canterbury, Justin Welby, săptămâna trecută a generat întrebări semnificative în rândul clerului și observatorilor despre viitorul Bisericii Angliei.
Un moment de criză
„Acesta este un moment de criză pentru biserică”, afirmă Giles Fraser, preot anglican și teolog media. „Cred că este un punct de cotitură.” Martyn Percy, fost decan al Christ Church, Universitatea din Oxford, susține că este necesară o reformă profundă a modului în care este condusă organizația la nivel înalt. „Avem nevoie de o anchetă independentă statutară”, adaugă el.
Aceste comentarii vin în urma publicării revizuirii Makin, care a analizat modul în care Biserica Angliei a gestionat acuzațiile de abuz sexual împotriva lui John Smyth, o figură influentă în viața lui Welby. Raportul a subliniat că Welby a demonstrat o „lipsă distinctă de curiozitate” față de „cel mai prolific abuzator în serie asociat cu Biserica Angliei”.
Acuzații grave
Smyth, fost președinte al Iwerne Trust, a fost acuzat că a abuzat brutal până la 130 de băieți și tineri în decurs de cinci decenii. Deși atacurile sale au fost cunoscute de către membri ai bisericii încă din anii ’80, el a fost trimis în Zimbabwe, unde a fost acuzat de omorul unui adolescent, dar nu a fost condamnat.
Criticii avertizează că, deși cazul Smyth este alarmant, evaluarea Bisericii Angliei nu ar trebui să fie redusă la o simplă reacție de panică. Biserica se confruntă cu o pierdere constantă a congregației și cu o luptă internă între aripile liberale și evanghelice.
Responsabilitate și transparență
Ian Paul, un ministru asociat, subliniază că Smyth nu era un cleric al Bisericii Angliei, dar recunoaște că el a fost o parte activă a comunității. Această distanțare de responsabilitate ridică întrebări despre etica instituției. Paul consideră că demisia lui Welby este semnificativă, având în vedere că niciun arhiepiscop anterior nu a demisionat în circumstanțe atât de grave.
Criticii, precum Percy, evidențiază o lipsă de transparență și responsabilitate în conducerea Bisericii Angliei. El descrie Palatul Lambeth ca o birocrație auto-conservatoare, care prioritizează protecția propriei imagini în detrimentul adevărului. „Este o ruptură serioasă în rezervorul de încredere”, afirmă el, subliniind că oamenii nu mai văd Biserica ca o instituție demnă de încredere.
Reforma necesară
Percy sugerează că Biserica Angliei ar trebui să se deschidă pentru evaluări externe și să își reformeze structura birocratică. El propune o întoarcere la o biserică națională care nu este parte a statului, o continuare a revoluției protestante din secolul al XVI-lea.
Fraser, deși împotriva desființării, consideră că Biserica ar trebui să își concentreze eforturile la nivel parohial. El sugerează că episcopa de Chelmsford, Guli Francis-Dehqani, ar trebui să fie numită arhiepiscop de Canterbury, având în vedere că femeile ar putea aduce o mai mare încredere în ceea ce privește protecția.
În ciuda demisiei lui Welby, Paul susține că Marea Britanie rămâne o națiune cu un număr semnificativ de creștini activi. Totuși, numărul acestora în cadrul Bisericii Angliei este în scădere, iar relevanța socioculturală a instituției este pusă la îndoială. Biserica se confruntă cu provocarea de a stabili un mesaj coerent, în contextul disputelor interne și al schimbărilor sociale. Aceasta va trebui să își redefinească rolul în societate în săptămânile și lunile următoare.
Sursa originală a acestui articol este https://www.theguardian.com/world/2024/nov/17/the-church-of-england-is-beset-by-shame-and-division-can-it-survive
