Daniel Spoerri, un artist inovator cunoscut pentru conceptul de artă de mâncat și tableaux pièges, a avut o influență semnificativă asupra scenei artistice internaționale. Întoarcerea sa în România a fost marcată de o explorare profundă a biografiei sale și a legăturii sale cu mâncarea. Expozițiile sale inovatoare continuă să provoace reflecții asupra relației dintre artă și viață, inspirând noi generații de artiști.
Pe scurt:
- Daniel Spoerri s-a întors în România în 2010, la 80 de ani, după o absență de 68 de ani
- Artistul a explorat obiceiul românesc de a organiza picnicuri în cimitire, observând legătura dintre mâncare și moarte
- Arta de mâncat a lui Spoerri a fost o manifestare a instinctului uman de supraviețuire, cu lucrări inovatoare precum tableau piège
- Legatul său artistic continuă să inspire reflecție asupra relației dintre artă și viață, influențat de istoria personală și tragică a familiei sale
Întoarcerea lui Daniel Spoerri în România
În 2010, artistul Daniel Spoerri, la vârsta de 80 de ani, a revenit în România, țara pe care o părăsise la doar 12 ani. Printre descoperirile sale, a fost obiceiul local de a organiza picnicuri în cimitire. „Românii mănâncă cu morții lor”, a observat Spoerri într-un biopic din 2015, în timp ce analiza o fotografie din vizita sa, care surprindea o masă de dining lângă un mormânt.
Această imagine ar fi putut fi considerată o lucrare a sa. În 1983, Spoerri a organizat o cină în aer liber pentru 120 de invitați într-un oraș din apropierea Parisului. În timpul mesei, o macara din apropiere săpa un șanț de dimensiuni similare cu masa. La jumătatea evenimentului, invitații au fost rugați să îndepărteze setările de masă și să le coboare în șanțul de 40 de metri, care a fost ulterior umplut cu pământ. Această performanță a fost denumită Le Déjeuner sous l’Herbe, un joc de cuvinte inspirat de celebra pictură a lui Manet.
Arta de mâncat și tableaux pièges
Aceasta a fost o manifestare recentă a stilului său de lucru, denumit „artă de mâncat”, care a fost caracteristic pentru Spoerri, decedat la 94 de ani. În 1968, la Düsseldorf, el a deschis Restaurantul Spoerri, unde servea preparate neobișnuite, precum omlete cu furnici și cotlete de piton. Două ani mai târziu, a fost adăugat un spațiu de expoziție, unde toate lucrările din Eat Art Galerie trebuiau să fie comestibile. Printre artiștii care au expus acolo s-au numărat Joseph Beuys și Roy Lichtenstein.
În viziunea lui Spoerri, reproducerea și nutriția erau instincte fundamentale ale umanității. Deși sexul era bine reprezentat în artă, el a ales să se concentreze pe mâncare. „E stupid”, spunea el, „dar supraviețuirea înseamnă a mânca, iar a mânca înseamnă bucătărie.”
În 1961, Spoerri a realizat primul său tableau piège, intitulat Le Petit Déjeuner de Kichka, care consta din resturile micului dejun al fostei sale iubite, lipite de masă și scaun, suspendate de un perete. Această lucrare se află acum în colecția Muzeului de Artă Modernă din New York.
Biografia lui Daniel Spoerri
Arta de mâncat avea o semnificație biografică profundă pentru Spoerri. Întoarcerea sa în România în 2010 a fost motivată de dorința de a descoperi soarta tatălui său. Născut Daniel Feinstein în Galați, Spoerri era fiul lui Isaac Feinstein, un evreu român convertit la luteranism, și al soției sale elvețiene, Lydia. În 1941, familia a fost afectată de un pogrom care a dus la moartea a 13.000 de evrei în Iași. Isaac a fost răpit și se presupune că a fost ucis, iar Lydia a fost nevoită să mituiască un doctor pentru a obține un certificat de deces.
Daniel, lăsat liber din cauza originii sale evreiești, a învățat să gătească, iar instinctul de a hrăni părea un antidot la moarte. În 2010, a aflat că tatăl său a murit sufocat într-un vagon de tren, similar cu șanțul săpat pentru Déjeuner sous l’Herbe.
După ce a ajuns în Zurich la sfârșitul anului 1942, Daniel a fost adoptat de unchiul său și a preluat numele Spoerri. A studiat dansul și a devenit parte a cercului artistic din Paris, unde a înființat Edition MAT, producând multiplicate ale lucrărilor unor artiști celebri.
Legatul artistic al lui Spoerri
În anii 1990, Spoerri a achiziționat un domeniu în Italia, transformându-l într-o grădină de sculpturi, Il Giardino di Daniel Spoerri. A petrecut 30 de ani predând în diverse orașe europene, stabilindu-se în Viena în 2007. În 2008, a donat două clădiri orașului pentru a fi folosite ca galerii și locuri de mâncat, iar Austria a dedicat un muzeu lucrărilor sale.
Cu toate acestea, Spoerri a rămas marcat de trecutul său și de tendințele din prezent ale societății austriece. Amintindu-și de istoria tragică a evreilor din România, el s-a întrebat despre posibilele repetări ale istoriei. Daniel Spoerri și Vera Mertz au divorțat în anii 1980, dar moștenirea sa artistică continuă să inspire și să provoace reflecție asupra relației dintre artă și viață.
Sursa originală a acestui articol este https://www.theguardian.com/artanddesign/2024/nov/17/daniel-spoerri-obituary
