Cercetătorii de la Universitatea Penn State contestă teoria coliziunii care susține că Luna s-a format în urma impactului cu protoplaneta Theia, propunând în schimb o nouă teorie denumită captură prin schimb binar. Această abordare inovatoare sugerează că Luna ar fi fost atrasă pe orbită de Pământ dintr-un sistem binar de corpuri stâncoase, oferind explicații pentru înclinația orbitei sale și compoziția chimică distinctă. Studiul recent publicat în The Planetary Science Journal deschide noi perspective asupra originii Lunii și merită o analiză suplimentară.
Pe scurt:
- Cercetătorii de la Universitatea Penn State contestă teoria coliziunii pentru originea Lunii
- Propun o nouă teorie: Luna ar fi fost capturată de Pământ printr-un proces de captură prin schimb binar
- Studiul sugerează că Luna ar fi putut face parte dintr-un sistem binar de corpuri stâncoase
- Teoria oferă explicații pentru înclinația orbitei Lunii și prezența anumitor izotopi chimici pe Lună
Oamenii de știință au investigat misterul originii Lunii timp de sute de ani, iar un nou studiu sugerează că teorie a coliziunii, care susține că Luna s-a format în urma unui impact cu protoplaneta Theia, ar putea să nu fie corectă.
Începând cu anii 1980, cercetătorii au considerat că satelitul natural al Pământului s-a format în urma unei coliziuni masive cu Theia, un corp ceresc care s-ar fi izbit de Pământ acum 4,5 miliarde de ani. Această teorie a fost acceptată pe scară largă în comunitatea științifică, însă cercetătorii de la Universitatea Penn State propun o alternativă: Luna ar fi putut fi capturată de Pământ printr-un proces denumit captură prin schimb binar.
Această teorie inovatoare sugerează că Luna ar fi putut face parte inițial dintr-un sistem binar de corpuri stâncoase. Pe măsură ce acest sistem se apropia de Pământ, Luna ar fi fost atrasă pe orbită, în timp ce cel de-al doilea corp ar fi fost ejectat în spațiu. Profesorul Darren Williams, cercetător principal, afirmă că, în ultimele patru decenii, a existat o singură teorie despre formarea Lunii, iar acum există o a doua opțiune.
În 1984, la Conferința de la Kona din Hawaii, oamenii de știință au convenit că Luna are o compoziție chimică similară, dar nu identică, cu cea a Pământului, bazându-se pe dovezi chimice obținute din material lunar adus de misiunile Apollo. Această descoperire a condus la concluzia că Luna s-a format din resturi generate de un impact. Totuși, profesorul Williams subliniază că, dacă Luna s-ar fi format dintr-un inel de resturi, ar trebui să orbiteze deasupra ecuatorului Pământului, ceea ce nu este cazul, deoarece orbita sa este înclinată cu aproximativ șapte grade.
Cercetătorii au analizat fenomenul de captură prin schimb binar, care sugerează că Pământul ar fi putut captura un obiect stâncos în timpul unei interacțiuni gravitaționale. Profesorul Williams face referire la Triton, luna lui Neptun, care se crede că a fost atrasă din Centura Kuiper și orbitează cu o înclinație semnificativă.
În studiul publicat în The Planetary Science Journal, cercetătorii estimează că Pământul ar fi putut captura un obiect cu o masă între unu și 10% din masa sa totală. Această captură ar fi influențat evoluția orbitei Lunii sub efectul forțelor mareelor, care ar fi acționat asupra sa, stabilizându-i treptat orbita.
Astăzi, Luna se îndepărtează de Pământ cu aproximativ 3 cm pe an, iar teoria capturii prin schimb binar oferă explicații pentru înclinația orbitei Lunii și pentru prezența anumitor izotopi chimici pe Lună, care nu se regăsesc pe Pământ. Deși cercetătorii recunosc că această teorie este dificil de dovedit și se bazează pe evenimente rare, profesorul Williams consideră că capturarea prin schimb binar merită o analiză suplimentară, având în vedere că binarele planetare ar fi putut fi mai frecvente în sistemul solar timpuriu.
Sursa originală a acestui articol este https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/oamenii-de-stiinta-propun-o-noua-teorie-socanta-2402202.html
